Cariile dentare de la A la Z
Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale sistemului dento-maxilar, afectând circa 80-98% din populație și care se manifestă prin pierderea treptată și localizată de țesut dur dentar, sub acțiunea mai multor factori, printre care amintim:
- nerespectarea igienei orale;
- consumul crescut de alimente bogate în zahăr;
- fumatul;
- stresul și multe alte cauze pe care le vom detalia în cele ce urmează.
Înainte de apariția cariei propriu-zise, există însă un proces de acumulare a bacteriilor care, împreună cu resturile alimentare și saliva, formează un biofilm subțire cunoscut sub denumirea de placă dentară.
În momentul în care consumați alimente sau băuturi cu concentrații ridicate de carbohidrați, bacteriile din placa dentară transformă acești carbohidrați în energie pentru supraviețuirea lor și astfel sunt produși acizii, care în timp distrug straturile dentare și astfel ia naștere caria.
Recomandarea specialiștilor este să tratăm în stadii cât mai incipiente placa dentară, deoarece dacă este lăsată netratată aceasta crește riscul de carii și deteriorări grave ale structurii dintelui, care se pot manifesta prin dureri intense iar tratamentul se poate dovedi un proces destul de complicat și costisitor.
Cu toate că incidența cariilor dentare este extrem de crescută, această afecțiune poate fi foarte ușor de
prevenit, cu condiția respectării igienei orale și a vizitei periodice la medicul stomatolog.
Structura dintelui
Structura dintelui prezintă 4 componente, respectiv:
- smalțul (partea cea mai dură din exteriorul dintelui),
- dentina (partea mai puțin dură, de consistență osoasă, de sub smaț și cement),
- cementul (partea cu care dintele este fixat în osul alveolar),
- pulpa dentară (partea moale a dintelui din interior, ce conține nervii și vasele sangvine).
Factori de risc
Caria dentară Chișinău ia naștere dintr-un cumul de factori (cei mai incriminați fiind bacteriile de la nivelul cavității orale, igiena precară, aportul scăzut de fluor, alimentația și fumatul) și apare în general la dinții din spate care, datorită formei lor aplatizate, sunt folosiți în mestecarea alimentelor și astfel sunt favorizate depunerile de resturi alimentare în spațiile interdentare, care cresc numărul de bacterii dăunătoare în lipsa unei igiene orale corespunzătoare.
Bacteriile de la nivelul cavității orale se dezvoltă rapid și favorizează apariția acizilor care distrug stratul
dintelui. Acestea iau naștere frecvent ca urmare a unui periaj efectuat incorect (este recomandat să ne
spălăm pe dinți de cel puțin 2 ori pe zi).
De asemenea, un alt posibil vinovat al apariției cariilor este refluxul gastroesofagian, o tulburare gastric în care acizii din stomac ajung în cavitatea bucală și erodează smalțul pe partea internă a dinților, în special dinții superiori.
Dieta este iarăși un factor de risc major în apariția cariei dentare. Alimentele care se lipesc de dinți și cele cu un conținut mare de carbohidrați sunt cele mai periculoase pentru sănătatea dentară. Printre acestea amintim: zahărul, mierea, gemul, ciocolata, băuturile răcoritoare cu zahăr, înghețata, bomboanele, chips-urile și chiar pâinea.
Fumătorii sunt de asemenea mult mai expuși riscului de formare a cariilor dentare deoarece fumul din țigară scade producția de salivă și astfel este scăzută protecția împotriva acizilor care atacă dintele. Există studii care corelează inclusiv fumatul pasiv de incidența crescută a cariilor la copii.
Secreția de salivă este o problemă și în rândul persoanelor care urmează anumite tratamente medicale, cum ar fi cele pe bază de antihistaminice, medicamente contra epilepsiei, beta-blocantele, antipsihoticele sau în tratamentul radioterapiei. Această categorie de persoane este mult mai expusă riscului de producție scăzută de secreție salivară, prin urmare trebuie să se hidrateze intens și să aibă o igienă orală foarte bună.
Diagnostic
Deși majoritatea cazurilor sunt tratate abia în stadiu avansat, trebuie să știți că medicul stomatolog poate stabili un diagnostic de carie dentară însă din stadiu incipient, când simptomele nu sunt evidente cu ochiul liber.
Acesta examinează atât suprafețele dentare vizibile cât și pe cele mai puțin accesibile prin intermediul
radiografiei dentare și astfel poate fi stabilit un diagnostic cât mai precis, pentru ca tratamentul să fie aplicat cât mai repede iar rezultatele să fie optime.
Simptomele cariei
De regulă, caria își face simțită prezența destul de discret, iar simptomele se lasă mult așteptate, până în momentul în care aceasta se află deja într-un stadiu destul de avansat de evoluție. Tocmai din acest motiv, este indicat să mergeți periodic la cabinetul medicului pentru un consult stomatologic.
Majoritatea persoanelor însă ajung la dentist abia în stadiu avansat, când apar:
durerile dentare sensibilitatea la rece, cald sau dulce respirația devine urât mirositoare, dinții prezintă colorații negre, maronii sau gri pe anumite suprafețe etc.
Astfel de simptome trebuie să pună în alertă pacientul, care trebuie să urmeze, cât mai repede posibil, un tratament adecvat. Ignorarea acestora duce iremedibil la avansarea bolii și chiar pierderea dintelui.
Tipuri de carii
În funcție de stadiul de evoluție, există mai multe tipuri de carii, și anume:
Carii în șanțuri și fosete (care se formează pe suprafața dintelui cu care mestecăm alimentele)
Carii pe suprafețe netede (se formează pe suprafețele laterale ale dinților)
Carii pe rădăcina dintelui (apar în special la persoanele în vârstă sau la cele cu boală parodontală activă,unde gingia se retrage și lasă rădăcina dintelui expusă în cavitatea bucală).
Carii secundare sau marginale (se formează între dinte și obturație)
Carii recurente sau recidive (apar sub obturații și sunt descoperite prin intermediul radiologiei dentare)
Tratamentul cariei
Tratamentul cariilor dentare diferă foarte mult în funcție de stadiul de evoluție al afecțiunii dentare. Astfel, o carie în forma sa incipient, deci fără a forma o cavitate, poate fi simplu tratată de către medicul stomatolog prin aplicarea unei soluții cu fluor care are rolul de a stopa procesul de degradare a dintelui, cu condiția ca pacientul să respecte cu strictețe regulile elemntare de igienă orală.
Dacă stadiul cariei ajunge deja la lipsă de substanță, deci la apariția acelei așa-numite găuri în stratul dentar, medicul va apela la curățarea țesutului dentar alterat și infectat și va umple această cavitate printr-o obturație, popular denumită plombă.
Cazurile grave de carii, cu evoluție avansată și deteriorare adâncă în stratul dentar, necesită cel mai probabil un tratament de canal, care presupune în primul rând înlăturarea nervului și sigilarea dintelui (în scopul prevenirii transmiterii bacteriilor în restul organismului), după care se trece la procedura la acoperire a dintelui cu o coroană de înveliș sau se restaurează dintele afectat printr-o obturație simplă sau armată.
Plomba (obturația) are scopul de a înlocui țesutul dentar lipsă și pentru realizarea acesteia sunt folisite diferite tipuri de material dentare, cum ar fi: amalgamul (gri-negru, metalic),cimenturi dentare (de culoarea dintelui) și materiale compozite (care sunt cele mai apropiate de proprietățile dintelui natural).
Se întâmplă frecvent însă ca obturația să fie doar o soluție de moment, care nu tot timpul își face efectul, astfel că, în aceste situații este recomandată restaurarea țesutului dentar prin încrustație – o obturație realizată în laboratorul de tehnică dentară (din ceramică, compozit, aur), care este ulterior cimentată pe dinte.
Complicațiile cariei
Cazurile de degradare avansată a țesutului dentar care sunt lăsate netratate pot duce la infecții grave ale gingiilor și ale osului de sub ele, ambele având rol de susținere a dintelui. Aceste infecții pot produce, prin acutizare, un abces dentar, care se manifestă prin dureri intense, umflarea zonei respective, febră și stare de rău general, iar în acest stadiu dintele nu mai poate fi recuperate și nu există altă soluție decât extracția.
De asemenea, acumularea de placă bacteriană în exces poate duce favoriza apariția gingivitei, o afecțiune în care gingiile capătă culoarea roșie, sunt inflamate, sângerează la periaj și sunt dureroase.
Unele cazuri de carie avansată pot conduce la colectarea puroiului la baza rădăcinii dintelui și astfel se
erodează osul care susține dintele dar se extinde și infecția, care va fi tratată chirurgical, prin intermediul unui drenaj, sau mai bine spus a unei incizii a tegumentului sau mucoasei pentru a elimina colecția de puroi.
Prevenirea cariei dentare
Prima și cea mai eficientă metodă de prevenire a cariei dentare constă în respectarea igienei orale
corespunzătoare, prin periajul de cel puțin 2 pri pe zi (dimineața și seara), executarea corectă a acestuia (se va plasa periuța în unghi de 45 de grade la nivelul gingiei și se folosesc mișcări dinspre gingie în jos pentru dinții superiori, dinspre gingie în sus pentru dinții inferiori și mișcări circulare pentru suprafețele cu care mestecăm, fără a exercita o presiune mare pe periuța de dinți).
A doua regulă a prevenirii cariei dentare constă în folosirea aței dentare și a apei de gură, care au rolul de a elimina resturile alimentare rămase în spațiile interdentare și bacteriile rămase în cavitatea orală.
O altă regulă de aur a prevenirii cariilor este alimentația, care nu trebuie să abunde în produse bogate în carbohidrați, cum sunt: cerealele integrale, pâinea, legumele, fructele, cartofii, orezul sau ouăle.
Și, pentru final, am păstrat ce e mai greu de evitat, și anume renunțarea la vicii, în special fumatul, dar și consumul excesiv de alcool, care afectează nu numai dantura, ci și alte organe vitale, cum sunt plămânii, ficatul, rinichii sau inima.
Toate măsurile amintite mai sus, la care se adaugă consultul periodic la medicul stomatolog, pot ajuta la prevenirea și tratarea cu succes a cariilor dentare.
